De câte investiții va avea nevoie China pentru a atinge neutralitatea carbonului?

Privind diferite perioade de timp, Wang Hanfeng consideră că, din 2021 până în 2030, cererea anuală de investiții verzi în China pentru a atinge „vârful carbonului” este de aproximativ 2,2 trilioane de yuani pe an. Din 2031 până în 2060, pentru a atinge „neutralitatea carbonului”, cererea anuală de investiții ecologice în China este de aproximativ 3,9 trilioane de yuani pe an.

Din perspectiva diferitelor industrii, Wang Hanfeng a spus că, pentru a atinge obiectivul „neutrității carbonului”, industria energetică are cea mai mare cerere de investiții verzi, cu o cerere totală de 67,4 trilioane de yuani; urmată de industria transporturilor și a construcțiilor, cu o cerere totală de 37,4 trilioane de yuani și, respectiv, 37,4 trilioane de yuani. 22,3 trilioane de yuani.

„Fondurile necesare pentru investițiile verzi sunt finanțarea verde”. Wang Hanfeng a spus că în prezent China construiește întregul sistem financiar verde într-un mod complet, dar există încă unele lacune în dezvoltarea regiunilor lider în finanțare verde, cum ar fi Europa. Dintr-o perspectivă internațională, accentul Chinei pe finanțarea ecologică crește rapid și chiar și în sistemul ESG mai detaliat, China îl îmbrățișează rapid.

Wang Hanfeng consideră că procesul de atingere a obiectivului „neutralității carbonului” va avea un impact cuprinzător și profund asupra producției, vieții și consumului întregii societăți umane, care va fi întruchipat în șase aspecte:

Prima este asistența tehnologică. Procesul de atingere a „neutralității carbonului” este în sine o revoluție tehnologică. Progresul tehnologic joacă un rol cheie în utilizarea pe deplin a energiei regenerabile și curate și este, de asemenea, un mijloc important de a obține conservarea energiei.

Al doilea este că energia devine „mai ușoară”. Pe de o parte, va promova conservarea energiei și reducerea emisiilor și va reduce utilizarea energiei fosile tradiționale; pe de altă parte, va crește utilizarea energiei curate și regenerabile, precum energia solară, energia eoliană, hidroenergie etc. lumină”.

A treia este „greatatea” financiară. Factorii care trebuie luați în considerare în analiza financiară sunt dimensiuni mai mult de „dezvoltare durabilă”, iar procesele de analiză și supraveghere precum investițiile financiare, stabilirea prețurilor și măsurarea riscului au devenit „grele”. În același timp, unele industrii tradiționale de energie și emisii de carbon se confruntă cu riscul de a fi „învechite”, ceea ce face ca valoarea creditelor, acțiunilor și a altor forme de active financiare din unele industrii tradiționale să se confrunte cu o mai mare incertitudine, crescând astfel „datoriile neperformante”. ", "" implicit" și alte riscuri financiare.

A patra este „regenerarea” mărfurilor. Reducerea emisiilor de carbon în procesul de producție a materialelor de bază, cum ar fi oțelul, metalele neferoase și cimentul este cheia. „Reutilizarea” resurselor existente și realizarea „economiei circulare” poate fi unul dintre mijloacele importante. Tranziția către o economie circulară și creșterea semnificativă a ratelor de utilizare și reciclare a materialelor cheie este deosebit de critică în domenii precum oțel, ciment, îngrășăminte și materiale plastice.

A cincea este „remodelarea” regională. Factori precum gradul de dependență a diferitelor regiuni de energia tradițională, nivelul tehnologiei de fabricație și statutul în lanțul industrial global și capacitatea de inovare tehnologică pot afecta eficiența diferitelor economii în răspunsul la revoluția „neutre în carbon”.

Al șaselea este consumul „low carbon”. Un mod verde și cu consum redus de carbon este mijlocul cheie de reducere a emisiilor de carbon ale terminalului economic. Astăzi, consumul verde a pătruns în toate aspectele legate de îmbrăcămintea, hrana, locuința și transportul rezidenților.

Deci, în investiții, respectarea principiilor neutralității carbonului și dezvoltării durabile va reduce rentabilitatea așteptată a investiției? Wang Hanfeng consideră că, deși realizarea neutralității carbonului este un proces de „internalizare” a externalităților utilizării tradiționale a energiei, ceea ce poate duce la creșterea costurilor pe termen scurt, la dependență ridicată de progresele tehnologice pe termen mediu și la modernizarea regulilor, etc., având în vedere realizarea neutralității carbonului. Echilibrează costurile pe termen scurt și rentabilitatea potențială pe termen lung și există un grad ridicat de incertitudine în rentabilitatea pe termen mediu și lung determinată de revoluția tehnologică. Respectarea principiilor neutralității carbonului și dezvoltării durabile nu reduce neapărat rentabilitatea potențială a investiției.

El consideră, de asemenea, că tendința globală către neutralitatea carbonului face ca piețele cu resurse diferite și diferite verigi din lanțul industrial să se confrunte cu oportunități și riscuri diferite. Răspunsul activ și cercetarea sunt cheile pentru obținerea de profituri din investiții și evitarea riscurilor.